Economia

Agricultura reprezintă principala ramură a economiei locale, situaţie justificată prin existenţa unui sol deosebit fertil- cernoziom levigat, prezent în toată Câmpia Careiului. Fertilitatea solului determină cultivarea unor mari suprafeţe cu cereale păioase, porumb, floarea soarelui, rapiţă, soia etc. Este de remarcat faptul că în comună există 3 mari firme cu profil agricol care concentrază fiecare câte 400-600 de ha. teren arabil. O parte din teren este în proprietatea firmelor respective, dar majoritatea o reprezintă teren arendat de la sute de proprietari.
Mai există şi 4 asociaţii mici agricole, fiecare dintre acestea cultivă câteva zeci de hectare. Interesul pentru agricultură se justifică prin producţiile foarte mari obţinute de agricultorii care deţin utilaje performante şi care aplică tehnologii noi. Cu toate că rezultatele sunt vizibile pentru cei care lucrează suprafeţe mari în condiţii moderne, există în Pişcolt agricultură de subzistenţă, foarte mulţi proprietari lucrează terenuri cu suprafeţe mici utilizând tehnologii învechite, neperformante, chiar medievale.
Firmele agricole mari deţin silozuri moderne pentru depozitarea produselor agricole. Cea mai mare dintre acestea deţine şi o minifabrică ultramodernă pentru nutreţuri concentrate. Lanţul agricol este continuat de aceasta prin utilizarea concentratelor la creşterea intensivă a 5000 de porcine. În acest fel produsele agricole sunt valorificate mult mai bine, veniturile obţinute fiind evident mai mari. Din păcate ferma nu este situată pe teritoriul comunei, ci pe raza teritorială a comunei vecine-Andrid.
Solurile nisipoase care sunt prezente şi acestea pe teritoriul comunei sunt cultivate de locuitorii comunei cu renumitul pepene roşu de Pişcolt, varză, ceapă şi cartofi, care sunt apreciate pentru calitate în toată regiunea.
Din păcate, aceste produse sunt vândute pe marginea drumului naţional, cu toate riscurile ce implică acest lucru; impunându-se necesitatea înfiinţării unei pieţe en-gros pentru legume şi cereale lângă DN 19, dotată cu o parcare mare, inclusiv pentru TIR-uri.
Există un potenţial ridicat în ceea ce priveşte zootehnia, având în vedere faptul că în comună există suprafeţe mari de fâneţe şi păşuni, precum şi cantităţi mari de cereale produse de agricultori. De altfel, există o tradiţie legată de creşterea animalelor, dar din păcate păstrată doar la nivelul gospodăriilor individuale, practicată în cea mai mare parte pentru consumul familiei. Faţă de anul 1990 când doar în gospodăriile populaţiei existau circa 1200 de bovine, în prezent aceste număr este de trei ori mai mic. În zona de vest a Pişcoltului există ruinele unei ferme zootehnice mari construită în perioada comunismului, neatractivă în prezent pentru potenţialii investitori din cauza apropierii de localitate, normele europene fiind restrictive din acest punct de vedere.
Cadrul natural al comunei a influenţat şi alte ramuri ale economiei. Astfel, prezenţa salcâmului pe suprafeţe întinse de pădure, dar şi culturile pe suprafeţe mari cu floarea soarelui, au determinat dezvoltarea apiculturii, mulţi dintre locuitori având această îndeletnicire. Desigur şi aici se impune dezvoltarea, astfel ar fi oportună încurajarea unui investitor pentru procesarea mierii de albine, ambalarea şi valorificarea prin magazine specializate.
În ceea ce priveşte industria, Pişcoltul nu are pe teritoriul său firme mari producătoare, aşa cum am arătat, economia este legată aproape în totalitate de exploatarea terenurilor şi într-o foarte mică măsură procesarea produselor obţinuţe.
Astfel, la nivelul comunei există 2 mori pentru făină şi 2 mori pentru măcinarea porumbului. Deşi firmele care deţin aceste mijloace de producţie ambalează făina produsă, promovarea produselor lor este în mod evident inexistentă, nefiind cunoscute nici măcar în judeţul Satu Mare. Şi de aici se impune necesitatea încurajării, înregistrării şi promovării mărcilor locale. Există aici şi o brutărie care asigură în cea mai mare parte consumul de pâine din comună şi împrejurimi.
Trebuie menţionat faptul că aici, în perioada comunistă, a funţionat o fabrică de prelucare a tutunului, care si-a închis porţile odată cu renunţarea la cultivarea acestei plante tehnice. În perioada respectivă, existau suprafeţe mari cultivate cu tutun, iar producţia era mare, numai că efortul fizic al oamenilor era la fel de mare. Desigur, în acest domeniu există potenţial semnificativ, doar că nivelul producţiei este controlat de Uniunea Europeană, iar valorificarea s-ar face mult mai greu, producătorii mari de ţigări nearătându-se interesaţi de o eventuală colaborare cu cultivatorii locali până în prezent.
În evidenţele fiscale ale comunei sunt înregistrate în total 32 de firme toate deţinând un număr mic de angajaţi, cele mai multe activând în comerţ: magazine şi baruri.
Aşa cum am arătat, populaţia activă este extrem de adaptabilă la noile condiţii de pe piaţa muncii, de aceea înfiinţarea unor capacităţi de producţie este compatibilă cu nevoile comunităţii.
În mod evident, dezvoltarea economică a comunei putându-se face numai diversificarea ramurilor, prin atragerea unor investiţii în domeniul industrial, legat de resursele agricole şi legumicole existente şi nu numai, zootehnie, prin comerţ en-gros bine organizat şi agroturism şi în viitor utilizarea apelor termale.